Alege-te pe tine

Experiențele pe care le trăiești de-a lungul timpului creează o amprentă energetică în subconștientul tău. Uneori experiența este atât de puternică încât ea rămâne înregistrată și în conștient. Spre exemplu, când te-ai ars prima dată, impactul a fost unul suficient de puternic încât să te protejezi și să te ferești pe cât posibil de a te răni din nou. Doar că în multe situații aceste răni se produc la un nivel ceva mai subtil și învățăm mai greu cum să ne protejăm de ele. Este vorba despre rănile emoționale peste care, de-a lungul timpului, se poate așeza uitarea. Și mai ales dacă ai o percepție asupra vieții de tipul: „lasă, n-a fost chiar atât de rău” sau „poate totuși e vina mea/eu am greșit”. Această tipologie de oameni, martirii, pe cât de buni, empatici, altruiști și loiali sunt, pe atât de multe suferințe își atrag. Iar aceste suferințe sunt, de cele mai multe ori, emoționale și mai puțin fizice.

Dacă și tu îți faci o sumedenie de gânduri că poate ai greșit sau poate ai supărat pe cineva, dacă te învinovățești adesea pentru acțiunile tale, dacă arunci cu „pietre” în tine certându-te că ai fi putut face mai bine sau ai fi putut fi mai bun(ă), pregătit(ă) etc., înseamnă că faci parte din această categorie de oameni: martirii.

Te străduiești să faci totul perfect, să împaci pe toată lumea, să faci doar bine în jurul tău și totuși îți auzi vorbe neplăcute, întâlnești oameni care te desconsideră sau care îți întorc brusc spatele și atunci începi să te îndoiești de tine și, ușor, ușor, să suferi și să simți vinovăție, rușine, trădare, nedreptate și o supărare imensă pe care, pentru a nu-i „încărca” pe alții, o ții tot în tine. Iar în acele puține dăți în care răbufnești, cei din jurul tău sunt șocați de reacția ta. Și pe bună dreptate! Ei nu știu ce mustește în tine pentru că ții toate supărările închise în tine. Dar da, te înțeleg și pe tine! Fiecare le are pe ale lui, la ce bun să începi să te plângi?

Dar este bine, totuși, să te plângi.

Într-o formă sau alta, este de preferat să înveți să te eliberezi de supărările care apar. Fie verbalizezi cu un prieten, fie cu un terapeut, fie te eliberezi printr-o activitate fizică sau o formă de artă, însă este important să o faci. Ținând aceste emoții, captive în tine, se vor acumula precum depunerile de grăsime de pe țevile de la chiuvetă. Puțin câte puțin, până când țevile se înfundă, iar chiuveta devine de nefolosit. La fel și corpul tău, la un moment dat poate ceda. Poate ceda printr-o afecțiune sau o etichetă medicală, pentru că pur și simplu îi este imposibil să mai țină blocată atâta energie disfuncțională. Este nevoie să o elibereze cumva. În schimb, dacă, în exemplul de mai devreme, chiuveta este îngrijită și țevile curățate și desfundate la timp, ea va funcționa optim pentru totdeauna.

Acest tipar de oameni sunt ușor de manipulat pentru că sunt empatici și sentimentali, pentru că le vine ușor să se dăruiască altor oameni sau acțiuni, pentru că le place să facă totul cât mai bine și pentru că atunci când o fac, o fac 1000%. Da, 1000%, nu doar 100%.

Dar tot acest tipar de oameni suferă cel mai mult. Tocmai pentru că aproape niciodată nu primesc la schimb energia pe care o oferă: fie sunt insuficient plătiți financiar, fie li se întoarce repede spatele, fie le sunt furate meritele, recunoștința este superficială sau lipsește cu desăvârșire, fie le sunt nerecunoscute compromisurile, munca, efortul sau timpul dedicat. Dar da, este adevărat și că martirii așteaptă, în sinea lor (pentru că nu spun asta cu voce tare), să li se recunoască eforturile, iar când aceasta nu se întâmplă, simt o dezamăgire puternică ce se transformă în autopedepsire.

Iar povestea începe să se repete din nou și din nou și din nou: iar suferință ținută captivă, iar răbufniri necontrolate, iar afecțiuni fizice, totul pare că revine la normal și apoi apar alți oameni și alte experiențe care presupun implicare și dăruire și totul se continuă în acest cerc vicios.

Ce ar fi să spui stop acestui cerc vicios și să înveți ce ai de învățat de aici și să te bucuri de viață simțind mai multă libertate, flexibilitate, calm?

Alege să eliberezi acele emoții, așa cum îți sugeram mai devreme.

Apoi, alege să te iubești mai mult pe tine.

Alege să vezi că bunătatea ta exagerată îți face rău ție, dar și celor din jur care trăiesc ca niște paraziți, alimentându-se din energia ta.

Alege să TE VEZI PE TINE. ALEGE-TE PE TINE.

Ce vreau să zic cu asta? Am mai zis-o și cu altă ocazie: „facerea de bine e… de mamă”. Wow! Șoc?! Alege să faci bine, să te implici și să acționezi atunci când ți se cere, fără a te mai băga în viețile celorlalți sperând, în sinea ta, că ți se va ridica o statuie pentru binele făcut altuia. Oferă-te să te implici într-o situație cu adevărat critică, în care prezența ta poate salva viața cuiva, ori chiar poți face ceva cu adevărat semnificativ și de impact (este acel ceva pe care îl faci din instinct, într-o anumită împrejurare, fără să gândești situația de n ori înainte de a acționa). Deschide ochii și dă-ți voie să vezi cu adevărat omul din fața ta. Fă-ți tu opinia ta, pe baza cunoștințelor tale, nu pe baza bârfelor și spuselor altora, ori pe baza aparențelor. De cele mai multe ori, corpul îți spune dacă ceva este în neregulă într-o anumită conjunctură (căscat, stare de rău fără alt motiv întemeiat, scăderea energiei, repulsie față de o situație sau o persoană etc).

Alege să spui NU. Chiar și atunci când prin bunele tale intenții ai acceptat o anumită propunere de colaborare, ori ai făcut o promisiune, ori te-ai implicat într-o activitate. Dacă începi să simți că ceva devine putred retrage-te. Dacă începi să te îmbolnăvești subit, dacă simți că lipsește motivația atunci când urmează să participi la acele acțiuni, dacă simți că nivelul tău de energie scade brusc și nici nu te încarci după acea activitate, dacă apar tot felul de situații care te înfrânează să ajungi la timp, dă-ți voie să vezi cât de mult te susține Universul să înțelegi că este momentul să spui NU și să te retragi de acolo. Chiar dacă înseamnă să refuzi o anumită sumă de bani, chiar dacă înseamnă să te răzgândești după ce ți-ai dat cuvântul. Nu te face o persoană mai slabă, ori nevrednică sau de neîncredere, ci te face o persoană mai puternică, care se respectă și se iubește și care oprește un cerc vicios pentru toți cei implicați în acel cerc.

Atenție însă la umbre precum: lenea, procastinarea, delăsarea, nesimțirea. Acestea sunt semne de la Univers de trezire din somnul acesta defectuos, nu de încurajare la amplificarea acestor energii.

Iar grijile tale despre ce va spune lumea, împachetează-le frumos, pune-le fundiță și pasează-le Universului să le trimită în lumina creatoare și să fie dezintegrate, decreate și transformate în iubire de sine. „Lumea” te include și pe tine. Tu faci alegeri pentru tine. Lumea face și ea alegeri pentru sine. Alege să construiești în tine un imperiu de valori cu energie înaltă și lasă „lumea” să stea în cocioaba sa, plină de bârfă și nonvalori, dacă asta vrea.

Și cum poate fi mai bine de atât?