Cum ești TU astăzi? Ce ești TU astăzi? Cine ești TU astăzi? 
Mi-am luat câteva zile de concediu, imaginându-mi că voi continua să îți scriu. Mi-am pus energia în alte direcții, astfel încât mi-a fost imposibil să îți scriu, oferindu-ți energie faină, momente de conștientizare și o lectură care să merite a fi citită.
Ești important pentru mine, dragă cititorule, doresc să îți ofer timp de calitate.
Astăzi revin cu un subiect pe care îl împart în 2-3 părți, astfel încât să te bucuri de lectură și să ai suficient timp de reflecție.
Nevoia de a fi conform.
Am mai scris acum puțină vreme despre acea dorință lăuntrică de a fi precum X sau Y și te invitam să vezi o perspectivă mai largă asupra a ceea ce ar însemna cu adevărat să fii ca X sau Y. Te invitam astfel să îți dorești să fii ca… TINE. Să fii TU, TU.
În procesul acesta de a fi TU apare adesea o barieră învățată de mici copii, transmisă din generație în generație. Bariera conformității.
De mici copii am învățat că pentru a-i fi pe plac mamei/tatălui/învățătoarei etc., este necesar să avem un anumit comportament, să fim conformi cu așteptările și dorințele persoanei pe care o considerăm cu autoritate sau pe care o ridicăm pe un piedestal și, conștient sau (mai mult) inconștient o idolatrizăm. 
Și de câte ori încă auzim mămici (dar nu numai) care le tot spun copiilor lor: „Da’ de ce o superi pe mami?” sau „Dacă mai faci asta, vezi că mă supăr!” sau „Nu mai vorbesc cu tine pentru că m-ai supărat!”… și alte replici asemănătoare. 
Ce învață copilul de aici? Că ceea ce este el este greșit, că este insuficient de bun pentru a fi iubit/plăcut/admirat și pentru că are nevoie să fie iubit/plăcut/admirat dezvoltă un comportament conform cu cerințele acelei persoane, luând drept etalon acel tip de iubire. Consideră că iubirea supremă este doar atunci când are un comportament de un anumit fel, astfel că ușor, ușor uită de el și se mulează pe tiparul învățat. Și ce se întâmplă atunci când aplică acest comportament într-un context nou, cu altă persoană, care îi spune și ea că „Dacă mai faci asta, mă supăr!” sau „Dacă faci asta, înseamnă că nu mă iubești!”? Copilul devine confuz.
Și perpetuând acest tipar al iubirii de un anumit tip ca fiind iubirea „adevărată”, ajungem, ca adulți, să atragem relații pe tiparul:
1. Modelul părintelui de același sex
2. Modelul părintelui de sex opus
3. Lipsa partenerului de cuplu
4. Relații disfuncționale
5. Relații vindecate
Și haide să le luăm pe rând, astăzi, primele două tipare.
1. Modelul părintelui de același sex
Dacă acesta este părintele dominant pentru tine, este foarte posibil să regăsești în partenerul tău de viață comportamente, tipare, gesturi similare cu ale părintelui. Amintește-ți de câte ori ai zis sau ai gândit despre partenerul tău ceva de genul „ești ca mama/tata”, „la fel gândește/face/zice și mama/tata” sau ai simțit că parcă trăiești în casă cu acel părinte, nu cu partenerul de viață. 
O astfel de situație poate apărea din mai multe motive. Poate că s-a format un anumit tipar de iubire pe care îl cauți, tipar pe care ți-l oferă și partenerul tău și doar așa simți că ești iubit(ă), pentru că ești în conformitate cu tiparul de iubire învățat (te iubește pentru că ești/faci/gândești la fel cum ți-a sugerat și părintele de același sex că trebuie să fii pentru a primi iubire). Posibil, de asemenea, ca Universul să îți ofere ocazia să conștientizezi, dizolvi și integrezi un anumit tipar de iubire. Sau, cu alte cuvinte, să îți amintești cine și cum ești tu cu adevărat și care este iubirea adevărată, nu doar o anumită convingere despre iubire, pe care ai luat-o ca adevăr la un anumit moment. O altă posibilitate este ca Universul să îți ofere ocazia să ierți și repari relația cu părintele de același sex. 
Indiferent de motivul pentru care atragi sau ai atras la un moment dat relația cu partenerul de viață după modelul părintelui de același sex, dacă lecția a fost învățată, fie relația se încheie, fie ea continuă, însă constați că partenerul de viață începe să se schimbe în relație cu tine și devine partener de viață, nu părinte.
2. Modelul părintelui de sex opus
Se aplică și în acest caz cele de mai sus.
Există și posibilitatea ca la un moment dat să fi fost într-o relație după modelul anterior, iar după o perioadă relația să se transforme într-una care ia acest model. Sau să fi încheiat o relație după modelul anterior iar mai apoi să fi intrat într-una după modelul acesta.
Cert este că dacă ai de învățat despre iubirea necondiționată sau dacă ți-ai propus să evoluezi în viața aceasta, vei avea atât de multe ocazii de a învăța, de a experimenta, până deschizi cu adevărat ochii, percepi, integrezi și bifezi ca învățate lecțiile despre iubire și relații (de orice fel).
Iar până mâine, când vom continua cu aceste tipare, te invit să reflectezi la relațiile de cuplu pe care le-ai avut până acum. De asemenea, poți exinde reflecția spre toate relațiile pe care le ai în viața ta. 
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie și prietenilor tăi. Este o metodă blândă de a deschide ochii și altora care ar vrea să îi deschidă și au nevoie de un impuls.
Îți mulțumesc că mă citești!
Și cum poate fi mai bine de atât?
The feminine concept 