Unde este Dumnezeu?

Când eram mică am învățat că Dumnezeu este un fel de persoană, un bărbat bătrân, cu barbă, care face minuni, care știe totul despre fiecare dintre noi, care se bucură atunci când facem fapte bune și care ne pedepsește grav atunci când greșim. Am învâțat că îl găsesc în biserică , căci acolo e casa lui, și undeva în cer… Cumva, contextul copilăriei mi-a arătat că viața e grea, că e o muncă în a face fapte bune, extraordinar de bune, căci parcă erau insuficient de bune întrucât oamenii din jurul meu doar se plângeau și părea că mereu sunt pedepsiți… vara era prea cald și era secetă, iernile erau prea reci și cu prea multă zăpadă, oamenii făceau tot felul de boli și mi se tot zicea să îmi fie frică de oameni că sunt răi, că fură, că numai nenorociri se întâmplă în lumea asta… Și peste toate domnea un „să trăiești cu frică de Dumnezeu!”.

Și fix așa am făcut mulți ani, am trăit cu frică, cu tristețe și dezamăgire că sunt insuficient de bună pentru a-l bucura pe Dumnezeu, cu o teamă că mă pedepsește că dacă am făcut ceva și, de fapt, am greșit și am făcut ceva rău. Iar de câte ori mi se întâmpla ceva ce consideram a fi rău, mă biciuiam și mai tare căci credeam că l-am supărat pe Dumnezeu și mă pedepsește.

Au fost niște ani crunți, în care, copil fiind, țineam posturile religioase, sperând că astfel am o șansă în plus de a ajunge în Rai. Mergeam regulat la biserică, din același motiv. Cumpăram icoane și cărți religioase și mergeam pe la tot felul de mânăstiri, pentru ca Dumnezeu să mă vadă cât de vrednică sunt să merg în Rai. Și toate, din frica uriașă că altfel voi arde de vie în focurile Iadului…

În timp ce îți povestesc toate acestea, mă cuprinde o stare de compasiune puternică față de Andra din trecut și față de cei ce încă mai sunt parte din acest soi de „credință creștină” care cred încă într-un astfel de Dumnezeu.

Cu toată bunătatea și iubirea îți zic să deschizi larg ochii și inima, iar dacă citești asta, înseamnă că este pentru tine și este momentul să îți pui niște întrebări. Cine, ce, unde, cum este cu Adevărat Dumnezeu?

Dumnezeu este. Orice pui după „este” e un nonsens și un neadevăr, pentru că este neinclusiv. Dumnezeu nu e doar „peace & love”, este și Satana. El nu este doar lumina, este și întunerciul. El nu este doar în biserică, este peste tot, în fiecare celulă, în fiecare atom, în fiecare gol din materie și nematerie. Și, hai să te liniștesc: NU te pedepsește pentru că speli duminica…

Iar conceptele de Rai și Iad, sunt concepte create de om și se află aici, pe Pământ. Reprezintă stările și ecourile acțiunilor fiecărui om, numite și Karma în alte credințe. Iadul tău este totalitatea frustrărilor, neajunsurilor, supărărilor, a stărilor cu energie joasă pe care ALEGI să le trăiești (conștient sau inconștient). Raiul tău înseamnă succesul, abundența și prosperitatea, optimismul și totalitatea stărilor cu energie înaltă pe care ALEGI să le trăiești.

Iar dacă alegi să crezi că un anumit om este înzestrat cu o putere mai mare ca a ta pentru a-ți facilita conexiunea cu Dumnezeu, atunci unde este credința în Dumnezeu? Unde sau cine este, de fapt Dumnezeu? De ce ai crede că Dumnezeu îl pune pe un anumit om și doar pe el să fie mesager între tine și Divinitate? Dumnezeu vorbește prin fiecare dintre noi, constant. Mesajele vin constat la fiecare dintre noi, la momentul potrivit, doar să fim prezenți și să le primim.

Iar dacă ai senzația că mesajele vin doar transportate de porumbei albi, cu cioc aurit, într-o aură strălucitoare, plină de acest „peace&love” , te cam înșeli. Uneori este nevoie de niște mesaje care să te zguduie ca să te trezești și mesageri care să fie mai duri, mai direcți, mai puțin diplomați, uneori supărător de sinceri și direcți. Și oricum vine mesajul, alegerea este la tine, dacă vrei să asculți chiar de îți displace și ți se pare prea dur, prea nedrept, prea prea… sau te încăpățânezi și „îți strângi jucăriile” și întorci spatele. Cert este că atât timp cât Dumnezeu îți transmite mesajele cu blândețe și gingășie, iar tu refuzi să le asculți, spre binele tău suprem îți deschide ochii prin metodele prin care să o faci până la urmă.

Și atunci, unde este Dumnezeu? Dumnezeu este în mine și în tine, în plantele și animalele din jurul tău, în planete și în stele, în fiecare obiect pe care tu îl vezi, îl atingi sau ți-l închipui, în însăși imaginația ta, în aerul pe care în respiri, în tot tot și nimic, în oamenii pe care îi consideri sfinți și în tâlhari deopotrivă. Unii oameni pierd conexiunea cu Dumnezeu, e adevărat, îmbuibându-se în vicii, gesturi și acțiuni exagerate ori extremiste. DAR Dumnezeu nu pierde niciodată conexiunea cu oamenii, ci oferă șansă după șansă și ocazie după ocazie, necondiționat și infinit, pentru ca oamenii să se întrgească cu El.

Tu cum îl percepi pe Dumnezeu? Încă mai crezi că te pedepsește că ai omis vreun post, vreo rugăciune, ori vreo spovedanie?

Și cum poate fi mai bine de atât?

PS: câteva poze cu casele lui Dumnezeu…