„Vindecarea” e treaba ta. Partea a II-a.

Ești gata să te luminezi mai departe?

Pentru a avea mai mult sens ce îți scriu astăzi, te invit să recitești articolul de ieri. Astăzi facem mai multă lumină. Te invit să te așezi confortabil, să respiri profund și să te delectezi cu o lectură menită să aducă revelații, confirmări și întrebări.

Fiecare dintre noi este unic și prin unicitatea noastră fiecare dintre noi vede lumea dintr-o anumită perspectivă, pornind de la ceea ce numim soartă. Soarta este ceva dat, ce nu poți schimba: că te-ai născut femeie sau bărbat, că te-ai născut la sat sau oraș, că te-ai născut cu un anumit corp etc. Destinul este ceea ce poți schimba; reprezintă alegerile pe care le faci. De exemplu, poate te-ai născut cu părul brunet (soarta), dar alegi să îl vopsești blond (destinul).

Și acum, revin: prin soarta pe care o ai, privești viața într-o anumită manieră. Felul în care privești viața reprezintă realitatea ta, însă poate fi diametral opusă de felul în care privește fratele, sora sau prietena (pentru că ei au pornit cu o altă soartă). Ca urmare a felului în care privești viața vei forma anumite gânduri și vei lua anumite decizii. Fiecare acțiune are și o reacțiune. Iar tu înveți asta continuu și începi să-ți ajustezi gândurile și acțiunile ca să primești o „reacțiune” favorabilă. Anumite acțiuni îți vor părea mai ușoare și, cu timpul, le vei perfecționa. Spre exemplu, un bebeluș care atunci când plânge primește excesiv de multă atenție din partea celor din jur și îi place asta, cu timpul va învăța să plângă din orice doar ca să primească atenție. Pur și simplu pentru el este cea mai bună acțiune pentru a primi reacțiunea pe care și-o dorește și, ușor, ușor devine expert în asta. Iar dacă această tendință se menține, poate ajunge acel copil care se trântește prin magazine, sau acel adolescent teribilist, ori super emotiv, sau acel adult care toată ziua se plânge, oricât de bine i-ar merge. Iar metodele prin care un adult își cere atenție sunt mult mai complexe decât ale unui bebeluș și chiar mai periculoase pentru el însuși.

Astfel că, de-a lungul vieții noastre, învățăm și ne „îmbrăcăm” cu tipare comportamentale care ne sunt utile și favorabile. Doar că unii dintre noi începem să conștientizăm că aceste tipare uneori ne fac rău și nu ne susțin în ceea aspirăm și dorim a deveni. Iar aici, încep să apară întrebări și căutări de răspunsuri. Încep să apară aceste gânduri că e vorba despre niște traume venite din copilărie sau din neam la a N-a generație în urmă și că toate astea trebuie vindecate, că acestea ne țin pe loc în propria evoluție. Oh, cât de dificil pare acest proces și cât de lung și cine știe dacă vreodată vei vindeca toate traumele moștenite din neam în neam…

Pfff! Relaxează-te, e mai simplu de atât.

Cum ziceam, NU suferi de nicio traumă. Sunt doar experiențe pe care le-ai trăit ca să obții ceva bun de acolo pentru că așa ai crezut că este mai bine și mai ușor pentru tine. Crezi că un bebeluș care urlă din toți plămânii gândește în sinea lui „ah! Ce traumă trăiesc acum!”? Nu! El plânge deoarece are o nevoie și doar așa știe să și-o rezolve și să se simtă mai bine ulterior. Însă tu, ca adult cu anumite cunoștințe și deschidere către dezvoltarea personală, amintindu-ți cât de foame îți era când erai copil, consideri că ai trăit o traumă atunci și, ca să o vindeci și să îți faci dreptate, acum mănânci de 2 ori mai mult decât ai nevoie. Sau poate privești din altă perspectivă și consideri că atât de puternică a fost acea traumă, încât acum te sabotezi și nu vrei să mănânci, sperând, în subconștient, că cineva va veni și-ți va oferi atenția de care ai nevoie și te va mângâia și te va hrăni cu mânuțele sale… Stop! Acest tipar a fost perfect când erai un copil! Acum ești adult și poți obține ceea ce îți dorești prin mijloace mai potrivite, mai ușoare, mai blânde și mai eficiente pentru tine.

Repet: sunt doar experiențe, doar alegeri care au fost bune la un moment dat și care acum, deși sunt demodate, continui să le folosești. Renunță la ele și înlocuiește-le cu ceva mai bun.

Și, mai ziceam că NU ai nevoie să te vindeci. Ești bine exact așa cum ești în momentul acesta. Că îți dorești să devii o versiune mai bună a ta, e altceva. Când vindeci ceva, te duci cu gândul la o rană, la ceva trist, la ceva cu o energie joasă; e ca și cum te scufunzi într-o mare de sentimente și emoții pe frecvență joasă și vrei să le modifici pentru că sunt nebune. E ca și cum o parte din tine e stricată și necesită reparații. Dumnezeu te-a creat perfect! Iar emoțiile cu frecvență joasă au și ele rolul lor și sunt cât se poate de bune. Așadar, schimbă perspectiva din care privești lucrurile: ești deja bine așa cum ești, ești deja vindecat pentru că ești vindecarea în persoană! Doar dorești să îmbunătățești actuala ta versiune.

Poate lucrezi cu un psiholog, terapeut sau un consilier de dezvoltare personală sau poate ai în vedere să faci asta. El te poate ajuta să-ți scoată în realitate, la lumină, din străfundurile existenței tale, acele experiențe care au declanșat anumite tipare, programe și convingeri limitative. Dar mai departe, ce faci cu ele? Tu ești singura persoană responsabilă cu „vindecarea” acestora. Este treaba ta din acest punct, să lucrezi cu tine, să înțelegi, să accepți și să integrezi în tine acele experiențe. Specialistul cu care lucrezi îți oferă anumite instrumente, însă nu este el cel care te „vindecă”, ci tu o faci. Tu ești cel/cea care alege sau nu să-și schimbe viața și să evolueze. Tu ești cel/cea care ia deciziile importante și în deplină asumare. De tine și doar de tine depinde dacă vrei să evoluezi. Iar dacă specialistul cu care lucrezi îți spune și aspecte care te dor, este pentru că ai nevoie să te trezești mai repede și pare că doar așa fac declick în tine. Dacă el îți oferă instrumente (metode și tehnici) pe care tu le fentezi, ți se par aberante și refuzi să le aplici, înseamnă că refuzi să ieși din tiparele tale și evoluția spre versiunea ta mai bună îți este puternic încetinită.

Atunci când alegi să lucrezi alături de un specialist în dezvoltarea ta personală, el este ghidul tău, însă tu faci toată treaba pentru evoluția ta. Dumnezeu comunică prin oameni și îți scoate în cale exact acea persoană de care ai nevoie, atunci când ai nevoie, pentru a te dezvolta. O vorbă zice că atunci când elevul este pregătit, apare și maestrul. Iar maestrul poate îmbrăca diferite forme: poate fi un specialist sau poate fi un vecin, un om al străzii, vânzătoarea din piață, câinele cu care te întâlnești pe stradă, o știre auzită în treacăt sau o reclamă.

Și acum, hai să reformulăm titlul acestui articol: Dezvoltarea personală este doar alegerea ta. Gata cu traumele și vindecarea. În tine sunt deja toate resursele de care ai nevoie pentru a deveni cea mai bună variantă a ta. Doar dă-ți voie să le observi, vezi, simți și accepți.

Ei, cum ți-a fost lectura? S-au aprins ceva luminițe?

Îmi poți lăsa comentarii sau mesaje dacă găsești relevante informațiile pe care le primești și dacă ai vrea să dezbatem anumite subiecte.

Și cum poate fi mai bine de atât?