„Vindecarea” e treaba ta. Partea I.

A început o nouă săptămână și încep să îți scriu ceva ce poate fi mai greu de asimilat sau de înțeles, însă voi împărți subiectul acesta în două postări. Azi, prima parte, mai relax, așa, ca de început de săptămână, iar mâine vei citi continuarea, așa că rămâi aproape.

Toată lumea trăiește diferite experiențe de viață, unele frumoase, altele neplăcute. Acele experiențe frumoase rămân amintiri care ne servesc drept sursă de zâmbete și încărcare cu energie pozitivă ori motivație pentru a crea noi astfel de amintiri. În schimb, amintirile neplăcute, de cele mai multe ori sunt catalogate ca „traume” ale existenței, iar la un anumit moment al vieții ajungi într-un punct în care decizi că trebuie să vindeci aceste traume pentru a nu le perpetua, ori pentru a avea mai mult succes sau o viață mai bună, mai prosperă etc.

Atât timp cât citești aceste rânduri, înseamnă că și tu îți dorești să vindeci anumite traume și ești în căutarea tehnicilor și metodelor care să te ajute în acest sens, ori vrei vreun sfat sau un ceva care să declanșeze un „aha!” în viața ta. Ei bine, în primul rând, felicitări că îți pui întrebări cu privire la propria-ți existență și felicitări pentru că dorești să devii cea mai bună versiune a ta!

În al doilea rând, dă-mi voie să te întreb: ce vrei să vindeci? De ce anume consideri că ai ceva de vindecat? De ce crezi că ar fi ceva „stricat” la tine și ai nevoie de „reparații”? Vindecarea aceasta pe care o cauți este doar un pretext al lipsei tale de curaj de a fi ceea ce vrei să fii cu adevărat. Este, de asemenea, o lipsă de asumare a propriilor gânduri și acțiuni. Este mai ușor să dai vina pe educația din copilărie, spre exemplu, decât să îți asumi că acum, adult fiind, ești incapabil să îți stăpânești anumite emoții. Și, deși îți poate părea dur ceea ce îți zic, doresc doar să aduc mai multă lumină în gândurile și acțiunile tale. Și eu am gândit ca tine și uneori o mai fac, așa că te înțeleg pe deplin.

Ce ai zice dacă ți-aș spune că întotdeauna îți creezi la nivel subconștient anumite contexte care să-ți susțină partea întunecată, de umbră? Poate vei zice că bat câmpii, dar urmărește-mă mai departe.

În Univers există o Lege a Atracției care funcționează fie că vrem sau nu. Atunci când la nivel subconștient iei o anumită decizie, Universul o percutează și îți aduce în conștient toate dovezile necesare pentru a-ți susține acea decizie. De exemplu, la nivel subconștient ai o teamă de a relaționa, susținută poate de lipsa de încredere în propria persoană, lipsa curajului de a spune „Nu”, teama de respingere etc. În realitatea ta vor începe să apară situații care să te susțină în acest sens: întârzii la job sau la întâlniri importante, superiorul tău țipă la tine, apar situații conflictuale la job, prietenii tăi par că uită de tine, pot apărea diferite viroze, stări fizice care să necesite să stai acasă sau să te izolezi etc. Toate acestea sunt realități pe care tu le atragi ca urmare a convingerilor limitative care îți rulează în fundal. Și poate vei zice: „Bine, bine, dar asta e acum, în viața de adult. Dar când eram copil, ce știam eu ce e ăla subconștient? Familia mea a fost cum a fost, profesorii la fel, mediul… de acolo mi se trag „traumele” de acum.”.

Hai să lămurim două lucruri:

1. NU suferi de nicio traumă.

2. NU necesiți nicio vindecare.

Simți confuzie? Mâine facem lumină. Până atunci, doar reflectează asupra a ceea ce ai citit până acum. Cum se simte în tine această informație? Ce scoate la iveală? Dacă te supără ce ai citit, ce butoane îți apasă? Dacă rezonezi în totalitate, amintește-ți când ai dat vina pe viață, pe oameni, pe pe stat, pe alții, pe ceilalți pentru prezentul tău, în loc să fii în deplină conștiință de sine pentru alegerile pe care le faci.