The feminine concept

Cum m-am vindecat de ceea ce medicii nu au știut să vindece

Un an și jumătate de durere fără explicații medicale. Abia mă dădeam jos din pat și abia mergeam. Durerea era cruntă, pornea de la mijlocul spatelui și cobora pe picior, până în talpă. Am experimentat diferite terapii fizice, însă totul părea să fie în regulă din punct de vedere medical și fizic și nimic din aceste tratamente nu m-a ajutat să diminuez, măcar, acea durere insuportabilă. Deja eram stresată că nu-i dădeam de cap, deja mă gândeam că poate toată viața va fi așa, deja nu îmi mai puteam desfășura activitatea profesională. Iar de aici a pornit cea mai mare îngrijorare: ce mă fac în plan profesional?!

Deși am cercetat pe multe planuri, unul singur a rămas neatins: cel emoțional. Doar nu era să fie asta cauza!? Cum mă simțeam cu adevărat în acea perioadă? Care era cea mai mare îngrijorare care îmi influența viața pe toate celelalte planuri, și nu voiam să văd, să ascult, să înțeleg?

Apoi am luat una dintre cele mai curajoase decizii din viața mea. Poate părea stupid ce urmează să-ți zic, însă pentru mine a fost ceva măreț și mi-a schimbat profund viața. Și m-a vindecat.

AM SCHIMBAT MEDIUL. DRASTIC. Pentru că de cele mai multe ori, stând în bula ta, mergi pe pilot automat prin viață și adesea întâmpini blocaje pe care ai fi putut să le eviți dacă ai fi fost cu adevărat prezent în viața ta. Dar câți dintre noi ne trăim viața cu adevărat în prezent?!

Schimbarea aceasta m-a vindecat fizic cum nici nu m-am așteptat. Pentru că durerea era de ordin emoțional. Mergeam pe pilot automat într-o direcție care nu mi se mai potrivea. Făceam ceea ce știam, în mod repetitiv, pentru că era comod. Pentru că atât știam. Dar nu mi se mai potrivea. Îmi era frică să schimb macazul. Nici nu știam în ce direcție să-l schimb. Îmi era o frică teribilă să renunț la o titulatură și o popularitate pentru care muncisem ani de zile. Îmi era frică de judecata oamenilor și de faptul că ar trebui să o iau de la zero într-un nou domeniu (nici nu știam ce domeniu). Dacă va fi un eșec? Dacă e o iluzie? Cum să pierd tot ce am construit în atâția ani? Cum mă voi descurca? Dacă nu voi avea succes? Din ce mă întrețin? Și totuși, încotro mă îndrept?

M-am întors după o lună de deconectare, cu decizia deja luată, că voi schimba direcția profesională. Însă eram într-o ceață totală, fără niciun plan. DAR, fără acele dureri insuportabile și cu o oarecare speranță combinată cu încredere, că am luat decizia bună. Deși nu știam ce și cum urma a mi se așeza viața.

Și NU, nu zic că asta este soluția salvatoare pentru toată lumea. Zic doar că de multe ori, mediul îți influențează viața mai profund decât îți poți imagina, iar o pauză și o schimbare a mediului (poate nu de o lună, poate câteva zile sau poate un an) poate aduce revelații importante pentru viața ta. DAR da, această schimbare de mediu presupune să îți pui întrebări, să cauți răspunsuri, să ieși din zona de confort, să te uiți la umbrele tale, să integrezi emoții mai puțin plăcute, să acorzi timp acestui proces de dezvoltare personală, pentru că este de durată, nu e chiar o formulă magică ce se aplică pe loc, cu rezultate instant.

Și DA, cred cu tărie că starea ta emoțională influențează puternic starea fizică și multe dintre durerile fizice și etichetele medicale vin din conflicte emoționale nerezolvate. O pastilă te poate elibera de durere, pe moment, însă nu elimină și cauza durerii. Iar pentru cauza durerii te întorci la tine și vezi pe unde „derapezi” de somatizezi acele emoții. Care sunt „acele emoții”?

Cât de multă prezență există în viața ta? Cât mai mergi pe pilot automat? Cât de des ieși din bulă pentru a te observa? Cât de conectat(ă) ești cu emoțiile, sentimentele, stările tale? Cât de des ceri ajutor? Cât de mult (te) plângi de durerea pe care o cari cu tine, dar refuzi să te îndrepți către tine?

Și cum poate fi mai bine de atât?

Ce este pelerinajul El Camino

El Camino de Santiago de Compostela: O Călătorie Spirituală și Istorică

El Camino de Santiago de Compostela este unul dintre cele mai cunoscute și respectate trasee de pelerinaj din lume, cu o tradiție ce se întinde pe mai bine de o mie de ani. Este un drum ce a călăuzit milioane de oameni din toate colțurile Europei – și nu numai – către o experiență unică de transformare interioară, spiritualitate și descoperire de sine.

Istoria El Camino

Traseul El Camino a luat naștere în Evul Mediu, atunci când creștinii din Europa au început să parcurgă distanțe mari pentru a ajunge la catedrala din Santiago de Compostela, în nord-vestul Spaniei. Acest loc sacru este considerat mormântul Sfântului Iacob (Santiago în spaniolă), unul dintre apostolii lui Iisus Hristos.

Legenda spune că Sfântul Iacob cel Mare, a fost trimis să-și desfășoare activitatea misionară în Peninsula Iberică. Într-unul dintre pelerinajele sale spre Ierusalim, a fost prins și decapitat de regele Irod Agrippa I.

După martiriul său, tradiția creștină spune că doi dintre urmașii Sfântului Iacob i-au dus trupul pe coastă și l-au așezat într-o barcă de piatră. Barca a fost călăuzită de îngeri și purtată de vânt dincolo de Stâlpii lui Hercule (Strâmtoarea Gibraltar) pentru a debarca în nordul Spaniei, la Padrón, care se află lângă Finisterre.

Se crede că Sfântul Iacob a fost înmormântat acolo, acoperit fiind de un morman de scoici, și găsit de un cioban care a fost călăuzit de o stea strălucitoare.

El Camino = Drumul

Santiago = Sfântul Iacob

Compostela = câmpul de stele (cu referire la Steaua călăuzitoare)

La momentul găsirii mormântului Sfântului Iacob, în Asturias domnea regele Alfonso al II-lea, primul mare susținător al descoperirii. El a ordonat construirea unei biserici pentru a adăposti trupul Sfântului Iacob. Modestă la început, aceasta a fost mărită ulterior, de regii ce au urmat, iar în anul 1077 s-a început construcția catedralei care astăzi are o suprafață de 23000 m2.

Traseele El Camino

Astăzi, El Camino de Santiago nu este un singur drum, ci o rețea complexă de trasee care pornesc din diferite țări europene și se întâlnesc la Santiago de Compostela. Cele mai cunoscute rute sunt:

Camino Francés – traseul cel mai popular, care începe în Saint-Jean-Pied-de-Port, Franța, și traversează nordul Spaniei pe o distanță de aproximativ 800 km.
Camino Portugués – începe în Lisabona sau Porto și urmează coasta atlantică a Portugaliei și Spaniei.
Camino del Norte – traseu pe coastă, de-a lungul Mării Cantabrice, cu peisaje spectaculoase.
Via de la Plata – traseul cel mai lung, pornind din sudul Spaniei, din Sevilla.

Fiecare traseu are specificul său, cu peisaje, comunități și provocări diferite, dar toate oferă oportunitatea unei călătorii de introspecție și creștere.

Mărturii ale pelerinilor

Mii de oameni au parcurs El Camino și împărtășesc povești incredibile de transformare. Unii vorbesc despre eliberarea de traume vechi, alții despre regăsirea bucuriei de a trăi sau încrederea în propriile forțe.

Personalități și influențe culturale

De-a lungul timpului, mulți scriitori, artiști și personalități au fost fascinați de El Camino. Printre cei mai cunoscuți se numără:

Paulo Coelho, care în cartea sa Pelerinul (The Pilgrimage) descrie propria experiență pe Camino, vorbind despre descoperiri spirituale și provocări personale.
Bruce Chatwin, autorul În umbra cămilei, a popularizat El Camino în literatura contemporană.
Martin Sheen, actor și susținător al acestui traseu spiritual, care a parcurs Camino și a împărtășit această experiență în documentare.

Simbolurile El Camino

Scoica – este simbolul pelerinilor. Fiecare pelerin primește o scoică (el conche) pentru a se identifica drept pelerin. Aceasta amintește de mormântul Sfântului Iacob, trupul său fiind acoprit cu scoici.

Credențialul – Este pașaportul de pelerin pe care îl primești la începutul călătoriei și care trebuie vizat (ștampilat) la fiecare Albergue (cazarea specială pentru pelerine), pentru a dovedi parcurgerea pelerinajului. Aceste ștampile (sellos) se pot obține și de la biserici și catedrale, dar și de pe traseu, din locații semnalizate. Sunt o încântare pentru ochiul pelerinului, dincolo de necesitatea existenței ei în pașaport.

Săgeata Galbenă – este marcatorul de pe traseu care îți arată direcția de mers. De asemnea, există borne care îți indică și numărul de km până la Santiago.

De ce să faci El Camino?

Participarea la acest pelerinaj este o invitație deschisă de a încetini, a privi în interior și a-ți regăsi esența. El Camino nu este o competiție, ci o călătorie personală, în care fiecare pas este o meditație, iar fiecare obstacol – o oportunitate de creștere.

Indiferent de motivația ta – spirituală, culturală sau pur și simplu dorința de a trăi o experiență unică – El Camino te va schimba. Este o ocazie rară de a ieși din rutină, de a-ți conecta corpul cu sufletul și de a face pace cu tine însuți.

Alegeri conștiente

Un An Nou binecuvântat îți doresc! Cum stai cu rezoluțiile pentru acest an fabulos ce se așterne? Încontro te îndrepți?

Una dintre cele mai des întâlnite provocări pe care le întâmpină oamenii cu care lucrez în ședințele de consiliere este aceea de a găsi modalitatea prin care să manifeste propriile dorințe. Iar prin propriile dorințe mă refer atât la a atrage abundența în diferite domenii ale vieții, cât și la a elimina convingeri și programe limitative distructive.

Pe vremea când eu însămi trăiam depresia ca pe o stare normală de a fi, mi-a fost dat să învăț o lecție extrem de importantă despre energie, frecvență și vibrație. Energia ta înseamnă totalitatea gândurilor, emoțiilor și acțiunilor tale care vibrează pe o anumită frecvență. Gândește-te la acei oameni care te fac să râzi și care îți plac atât de mult încât ai sta doar în preajma lor, sau acei oameni care prin aspectul lor fizic și prin acțiunile și vorbelor lor te fac să îi respingi. La fel ești și tu: o sferă de energie care vibrează sau emană din energia ta în exterior, atrăgând oameni și experiențe care pot percepe energia pe care o emani, adică atragi oamenii și experiențele care sunt pe aceeași frecvență cu tine. Cu alte cuvinte, ceea ce există deja în realitatea ta imediată este o reflecție a ceea ce este deja în tine. Dacă ești confortabil cu realitatea ta, înseamnă că ești confortabil cu tine însuți. Dacă realitatea ta scârțâie în anumite direcții, atunci mai ai de lucrat cu tine însuți.

Și ce înseamnă să lucrezi cu tine însuți? Înseamnă să aduci modificări în sfera de energie în care ești. Poate vrei să-ți îmbunătățești starea de sănătate, venituri mai mari, o casă sau o mașină nouă, alte bunuri materiale, vacanțe, o relație sentimentală armonioasă, un job mai bun, o stare emoțională sau psihică mai bună etc., toate acestea sunt posibile începând să lucrezi cu tine, adică îmbunătățindu-ți energia în care te scalzi. Bine, bine, dar mai concret de atât? Mai concret, începi să-ți schimbi obiceiurile, gândurile și acțiunile. Acorzi mai multă atenție la calitatea oamenilor cu care interacționezi, la felul în care îți petreci timpul liber, la activitățile pe care le desfășori, la ceea ce vorbești și gândești. Toate acestea îți afectează pozitiv sau negativ realitatea.

Oamenii sunt dispuși să acționeze cu adevărat doar atunci când doare suficient de tare sau atunci când sunt suficient de jos. Până atunci, de regulă, se implementează un soi de „merge și așa”, mentalitate care doar te menține pe o linie de plutire, fără a-ți aduce beneficii reale și fără a te propulsa spre abundență și prosperitate pe vreun plan al vieții tale. Dar dacă vrei să crești, să te dezvolți și fii mai bine decât ești în prezent, atunci acționezi. Și e ideal să acționezi înainte de a te durea suficient de tare sau înainte de a fi suficient de jos.

Din experiența de până acum ca terapeut și consilier de dezvoltare personală, puțini sunt cei care apasă pedala de accelerație înainte de a se prăbuși. Chiar și așa, cei „prăbușiți” au toate șansele de a se ridica și prospera. Iar eu sunt un astfel de exemplu. Fiind pe „fundul oceanului” din punct de vedere al vitalității, dorinței de a mai face ceva, speranței de reușită, fiind distrusă psihic și emoțional ca urmare a unor relații extrem de toxice (și în cuplu, și la locul de muncă, și în relațiile (pe care le credeam) de prietenie), am fost pusă în situația de a alege ce sferă de energie să alimentez: cea în care mă aflam și totul era atât de întunecat sau o nouă sferă de energie, strălucitoare, prosperă și abundentă. Crede-mă, nu că mai aveam puterea de a visa la ceva strălucitor, dar mă săturasem să stau în sfera în care eram și atât gând am mai avut: „Am pierdut totul și mai jos de atât nu mai există. Hai să dau o șansă și să vedem cum merge. Dacă nu merge, am avut dreptate, totul este în zadar și pot muri cu dreptatea în brațe. Dar dacă mă înșel? Dacă sfera asta strălucitoare e posibilă și adevărată?”.

Când ești atât de jos speri că există vreo formulă magică sau vreo pilulă minune care să te salveze instant. Momentan nu știu să existe, dar dacă mă înșel? Cum poate fi mai bine de atât? Însă ceea ce știu este orice călătorie de 1000 de km începe cu primul pas. Iar o dată făcut primul pas, Universul te va ajuta să-l faci și pe următorul și pe următorul și tot așa.

Iar primul pas pe care l-am făcut a fost să practic recunoștința. Și cât de greu a fost! A fost greu să găsesc motive de recunoștință în starea deplorabilă în care eram. Așa că pot înțelege cât de dificil, penibil sau cu nonsens poate să pară cuiva această tehnică. Ceea ce mai pot spune este că știu și impactul de la finalul celor 28 de zile consecutive de practică a recunoștinței. Și merită! Merită!

Rămâi aproapre, urmează articole care să te ajute să devii o versiune mai bună a ta. Dacă ai citit până aici și ți-a plăcut, distribuie postarea. Poate fi urma de speranță de care cineva are nevoie.

Poți susține activitatea paginii și prin donații:

Salt: RO60ROIN4021QL42I150IFKN

Revolut (România): RO23 REVO0000176333299420

Revolut (Internațional): LT193250082760850001

De asemenea, pentru sesiuni de terapie și consiliere online, îmi poți scrie uun mesaj pe pagină sau pe whatsapp: 0743402607.

Și cum poate fi mai bine de atât?

Final de 2024. Cum te găsește?

Este finalul anului 2024. Ce ai realizat în acest an? Cum te-ai dezvoltat? Ești o versiune mai bună a ta față de 31 decembrie 2023?

Sunt multe obiceiuri și superstiții legate de noaptea dintre ani, ritualuri despre ce să faci și ce să nu. Tu ce superstiții ai? Personal, te încurajez să crezi în acele obiceiuri care te fac un om mai bun și care te susțin în a deveni cea mai bună versiune a ta. Alege să renunți la obiceiuri și tradiții care nu te reprezintă, pe care le faci pentru că „așa se face”, fără a înțelege sau a simți că aduc valoare pentru tine sau pentru cei din jurul tău. Renunță la tipare, programe și convingeri limitative distructive pentru corpul tău fizic, mental sau emoțional (muncă până la epuizare pentru o curățenie sclipitoare , mâncare cât pentru toți vecinii , băutură cu duiumul , nesomn , supraalimentare , muzică de proastă calitate , timp irosit cu oameni nepotriviți ).

An de an în luna decembrie, în ultimii patru ani, am creat seri de meditație, curățări energetice și practici de manifestare pentru noul an. Anul acesta am ales ceva diferit. M-am lăsat afectată de energiile agitate ce s-au tot perindat în ultima vreme și am avut nevoie de timp pentru mine. Am dat mult de-a lungul timpului și nu am știut să primesc. M-am golit și am avut nevoie să mă umplu de energie. Asta este ceva ce încă învăț: să primesc. Și mai învăț și să cer.

Știi cererile acelea în gând?! Atunci când îți dorești ceva și vocea ta interioară aproape că răgușește de cât de des și tare cere în tine, iar tu speri să-ți fie auzită această voce fără a scoate vreun cuvânt pe gură? Acea jenă de a cere, rușine combinată cu un soi de orgoliu, umilință și tot ce se mai ascunde în spatele lui „lasă, altă dată…”, vrei să te eliberezi de toate acestea? Din toate timpurile, planurile și spațiile și din toate nivelurile conștiinței și din toate celulele corpului tău, spre binele tău Suprem? Așa este și așa să fie.

Dă-ți voie să ceri cu cuvinte rostite cu voce tare. Dă-ți voie să-ți recapeți curajul de a verbaliza ceea ce-ți dorești și de a verbaliza propriile cereri.

Iar pentru că vorbeam de tradiții și obiceiuri de Anul Nou, sunt câteva ritualuri care îmi plac și pe care le aplic și te invit și pe tine să o faci, dacă simți, dacă îți dorești să te dezvolți, să devii o versiune mai bună a ta și să manifești.

Visual Board-ul este una dintre tehnicile mele preferate de manifestare, iar acesta este un moment oportun de a-ți crea propriul Visual Board. Mai mult decât atât, este Lună Nouă, așa că bucură-te de energia Lunii, care te susține în proiecte noi. Despre tehnica Visual Board am scris mai pe larg în articole anterioare.

Scrisoarea din viitor. O altă tehnică foarte faină, care te ajută în manifestare. La fel, am scris despre ea, vezi articolele despre Practici de manifestare.

Tehnica Lumânării. Aceasta e o tehnică presupune să ai o lumânare pe care o poți lăsa să ardă până se consumă integral și o listă sau o intenție clară pe care dorești să o împlinești. Îți imaginezi că dorința/dorințele pătrund prin fitilul lumânării, acestea fiind absorbite de lumânare și înmagazinate în ea. Apoi aprinzi lumânarea și-ți imaginezi (pui intenția) ca pe măsură ce se topește ceara, dorințele sunt lansate în Univers, ceea ce împiedică împlinirea lor se arde și calea rămâne liberă ca Universul să conlucreze întru manifestarea dorințelor tale.

Practica Recunoștinței. Oprește-te câteva clipe din tot ceea ce faci și devin-o observator al vieții tale în ultimul an. Pentru ce poți aduce recunoștință? Întocmește o listă mentală sau scrisă, cât mai bogată cu putință, cu recunoștințe. Poți începe cu recunoștință pentru tot ceea ce ține de sănătate, realizări, relații, călătorii și poți merge mai profund spre recunoștință pentru lecțiile învățate, ajutor în diferite situații, inspirație, creativitate, forță fizică sau interioară. Poți continua cu recunoștință pentru tot ceea ce ești, ai, faci în prezent. Așadar, tu pentru ce ești recunoscător?

Meditația. Câteva clipe de meditație, retrospecție și introspecție, alături de Practica Recunoștinței, pot fi de bun augur în această seară. Poți petrece câteva clipe în meditație, până la minute întregi. Cert este că apoi te vei revigora și energiza, așa că merită.

Indiferent de practicile pe care le ai, indiferent de tradițiile pe care le ții, ai cumpătare în toate. Orice extremă este… o extremă. Vrei armonie, fii armonie. Armonia e un soi de echilibru, un echilibru învăluit în multă iubire.

An Nou așa cum sufletul tău dorește, mintea poate percepe și corpul se bucură să primească! În Armonie!

Și cum poate fi mai bine de atât?

Pune-te pe primul plan

Acest subiect se adresează celor care au tendința de a se gândi mai întâi la binele celor din jur și mai apoi, dacă mai rămâne timp, și la ei. Se adresează celor care se mint frumos spunându-și că dacă ceilalți (copiii, părinții, prietenii etc.) sunt fericiți, atunci și ei înșiși sunt fericiți. Și oricât de boem sună, este doar o minciună. Dacă tu ești într-o stare de nefericire, neîmplinire ori cu sănătatea precară, oricât de bine le-ar fi celor din jur, tu pur și simplu ești incapabil(ă) să trăiești binele lor. Pentru că ție nu îți este bine. Da, poți empatiza cu cei din jur, îi poți crede sau îi poți înțelege, dar ca tu să fii fericit(ă) pentru că cei din jurul tău sunt fericiți, presupune ca tu deja să fii în starea de fericire.

A te pune pe tine pe primul plan te ajută să te cunoști pe tine, să acorzi mai multă atenție corpului tău, gândurilor tale, emoțiilor și sentimentelor tale, comportamentului și reacțiilor tale. Cu cât te cunoști mai bine pe tine, cu atât mai mult îi vei putea înțelege și cunoaște pe cei din jurul tău. Mai mult, cu cât te cunoști mai bine, cu atât ești în mai mare conexiune cu Divinitatea și îți dezvolți capacitatea de a vedea Divinitatea în oameni, natură, situații, experiențe.

Atunci când te pui pe primul plan înseamnă să acorzi mai multă atenție corpului tău prin hrana pe care i-o oferi ca el să funcționeze cât mai bine pentru tine. Iar prin hrană mă refer atât la alimente și băuturi, cât și la alte substanțe (alcool, droguri, medicamente, suplimente). Atenția pentru corpul tău înseamnă și hainele cu care îl îmbraci pentru a-l proteja de frig sau de soare puternic, înseamnă detergenții, produsele cosmetice și parfumurile pe care pielea ta le absoarbe zilnic, înseamnă calitatea aerului pe care îl respiri, sport și odihnă.

Atunci când te pui pe primul plan înseamnă să acorzi atenție gândurilor tale. Să le reeduci acolo unde sunt distructive și să le amplifici acolo unde sunt susținătoare. Atenția la gândurile tale presupune să începi să-ți asculți intuiția și să ai capacitatea de a discerne între ce e cu adevărat bine pentru tine, mediul înconjurător, societate și ce nu. Gândurile tale se educă prin cunoaștere, iar cunoașterea înseamnă ieșirea din cocon… Ieșirea din zona de confort și din bula în care crezi că le cunoști deja pe toate.

Atunci când te pui pe primul plan înseamnă că acorzi atenție sentimentelor și emoțiilor care te încearcă și care te provoacă ori te încântă. Să le acorzi atenție înseamnă să urmărești ce se întâmplă în corpul tău atunci când acestea apar, ce fel de reacții ai, să înțelegi de unde vin și să alegi să acționezi în cea mai bună manieră cu putință.

Să te pui pe primul plan înseamnă să acorzi mai multă atenție anturajului tău: ce fel de oameni ai în jurul și cu cine îți petreci timpul liber, ce fel de activități ai în timpul liber, ce fel de discuții și activități ai cu cei din jurul tău, cunoscuți și necunoscuți, prieteni sau familie.

Să te pui pe primul plan înseamnă să-ți dorești să devii o versiune mai bună a ta și să ai mereu curiozitatea de a te descoperi și a te dezvolta, de a accepta atunci când greșești și să refuzi să mai arunci cu „pietre” în tine atunci când greșești, să te prețuiești pentru ceea ce ești în prezent și să ai deschiderea și înțelepciunea că se poate și mai bine de atât. Să te pui pe primul plan înseamnă să-ți pui întrebări și să ai răbdarea să primești răspunsurile și apoi înțelepciunea de a integra răspunsurile. Să te pui pe primul plan înseamnă să te oprești din când în când din „a face” și doar „să fii”. A te pune pe primul plan înseamnă să renunți la judecata distructivă și să-i faci loc judecății care te transformă în cea mai bună versiune a ta, înseamnă să accepți și să înțelegi că fiecare dintre noi, oamenii, avem un liber arbitru și că avem posibilitatea de a alege în fiecare moment: a alege ce simțim, gândim, facem, suntem.

A te pune pe primul plan înseamnă a înțelege, crede și simți că ești o ființă Divină.

Și cum poate fi mai bine de atât?

Relația cu părinții

Tu în ce relație ești cu părinții tăi?

Bine te regăsesc! A trecut ceva vreme de când ți-am scris ultima dată, deși mă gândesc zilnic la a-ți scrie. O fac, îți scriu, dar o fac în ceva mai grandios decât aceste postări pe Facebook. Urmează ceva fain, fain, fain, cu un conținut super wow! Doar că acest proces durează un pic și mai întâmpin obstacole pe ici pe colo…

Cum mai ești tu?

Astăzi, o postare despre relația cu părinții.

Părinții sunt cea mai mare binecuvântare pe care noi o putem avea. Fără ei, noi nu am fi aici. Și oricât de mult te-au supărat sau enervat vreodată, totuși exiști mulțumită lor.

Oricât de multe judecăți și prejudecăți ai avea despre ei, oricâte amintiri neplăcute sau frustrări ai acumulat de-a lungul timpului, oricâte amintiri pe care nu le-ai iertat încă sau pe care le-ai iertat cu greu, încă dospesc în tine, oricâtă nedreptate crezi că s-a produs ca ei să-ți fie părinți și oricât de mult te-ar supăra ce urmează să-ți spun, TU ȚI-AI ALES PĂRINȚII.

Sufletul tău este o energie care are un corp și o minte. El, pentru a se dezvolta, are nevoie de ustensile și de exercițiu cu acestea. Ustensilele sunt corpul și mintea, iar exercițiile sunt experiențele pe care le trăiește.

Din experiențele trăite anterior, având diferite ustensile și exerciții, sufletul are un anumit nivel de dezvoltare. Anumite daruri, cunoștințe și abilități. La momentul în care decide să experimenteze o nouă viață, va alege acea viață în care să aibă posibilitatea de a se folosi de informațiile deja asimilate și de a le dezvolta. Înaintea întrupării, copilul își vizitează părinții cu 9 luni înainte de momentul conceperii. Iar asta nu o spun doar eu, ci o susțin mulți cercetători în domeniu, astfel că dacă informația prezintă interes, chiar te invit să te documentezi și mai mult în acest sens.

Sufletulului înainte de întrupare, îi sunt prezentate toate posibilitățile de a veni pe lume și a se dezvolta, iar el va alege opțiunea cea mai convenabilă, care îi va permite să-și învețe lecțiile pe măsura abilităților și darurilor sale și care îi va permite să se dezvolte la potențialul dorit. Astfel că alege locul, data și ora, părinții, anturajul, contextul familial și mai apoi toate se întâmplă.

Părinților le apare gândul de a avea un copil și apoi toate circumstanțele se aranjează până ce gândul se materializează. Alteori, poate nu apare gândul conștient, dar apar instinctele și ai zice că „așa a fost să fie”. Doar că da, pe de-o parte așa a fost să fie pentru că Dumnezeu a îngăduit asta, însă Dumnezeu a îngăduit asta pentru ca sufletul să se poată întrupa.

Da, tu ți-ai ales părinții.

Toate experiențele pe care tu le trăiești în relație cu părinții tăi sunt menite să te elibereze din condiționări trecute, defectuoase. Toate atașamentele și rănile sufletești, oricât de dure par, au rolul de a te vindeca (elibera) de judecăți și prejudecăți și chiar de a-i vindeca pe părinți de acestea.

Cu recunoștință pentru părinții mei.

Subiectul va fi continuat, rămâi prin preajmă.

Și cum poate fi mai bine de atât?

Cum alegi terapeutul sau ghidul ideal pentru tine

Am participat de curând la un eveniment de spiritualitate și am fost uimită să văd atâtea fețe ale lui Dumnezeu, dar și ale Diavolului. Cu precădere a celui din urmă, sub forma terapeuților care promit marea cu sarea prin unica și singura metodă atotfăcătoare, care este metoda lor și doar a lor. Și marketing care să-ți ia ochii și mințile… Și oameni ahtiați după minuni spirituale, „pilule-minune” care să le vindece suferințele fizice sau emoționale. Iar oameni cu adevărat spirituali, mai puțin…

Uite, îți zic cu toată căldura, deși sunt și terapeut și consilier de dezvoltare personală, nimeni nu poate face minuni pentru tine. Doar tu poți face minuni pentru tine. Dar da, poți întâlni sau apela la ghizi care să te ajute în procesul dezvoltării tale spirituale și personale. Iar acești ghizi pot fi terapeuți, consilieri, psihologi, prietenul cel mai bun sau un necunoscut care îți aduce mesajul potrivit la momentul potrivit.

Există convingeri limitative distructive despre a apela la un ghid (consilier, terapeut, psiholog) pe calea dezvoltării tale personale, iar două dintre ele sunt:

1. Dacă faci terapie, înseamnă că ești bolnav.

Există această convingere cum că cei care apelează la terapie sunt bolnavi psihic. FALS, FALS, FALS! EȘTI SĂNĂTOS ȘI AI O GÂNDIRE DESCHISĂ ȘI CHIAR ÎNȚELEAPTĂ dacă apelezi la un ghid care să te ajute să-ți înțelegi existența și să te cunoști mai bine pe tine. Este una dintre cele mai bune decizii, cea de a apela la un consilier, terapeut, psiholog care să te ajute să te cunoști mai bine și să devii cea mai bună versiune a ta.

2. Este rușinos, penibil, tabuu să mergi la terapie.

Adesea oamenii se feresc să spună deschis că merg la terapie, de teama că vor fi judecați și catalogați ca fiind ciudați. Eliberează aceste prejudecăți și dă-ți voie să realizezi cât de mult bine îți faci, de fapt, pentru că îți acorzi timp de calitate, pentru a te cunoaște mai bine și pentru a deveni cea mai bună versiune a ta. E chiar de apreciat!

Iar în ceea ce privește terapia supremă… pfff… în primul rând, e important să rezonezi cu terapeutul, cu OMUL. În al doilea rând, e important să înțelegi că este doar un ghid și că nu el face minuni pentru tine, ci tu faci minuni pentru tine, ghidat fiind de el. Și da, vei ajunge la acel terapeut pentru că simți atracție pentru o anumită terapie, indiferent că vorbim de psihologie cu toate subramurile sale, șamanism, numerologie, astrologie, tarot sau orice altceva. Însă nu e una mai bună ca alta. Cea mai bună formă de terapie este cea cu care tu rezonezi. Principiile tale, convingerile tale, percepția și energia ta sunt cele care te vor orienta către o anumită terapie, însă reține!: Nu e singura terapie din lume și nu poate avea aceleași rezultate fabuloase pentru oricine!

Ferește-te de reclamele care îți promit abundența sau Nirvana în 3 pași simpli sau care promit că-ți dezvăluie secretele succesului sau misterul care îți va schimba definitiv viața. Sunt doar strategii de marketing, menite să atragă oameni care caută scurtătura (falsă!) pentru a se îmbogăți sau a-și rezolva diferite probleme fizice sau emoționale. Procesul de dezvoltare personală și/sau spirituală este de durată, necesită un efort susținut în a primi, înțelege, integra și alchimiza informațiile. În plus, tu ai un liber arbitru care schimbă „regulile jocului” în fiecare clipă. Dacă astăzi citești o carte de tarot care îți relevă cine e aleasa/alesul inimii tale, gândurile și acțiunile tale pot schimba asta în clipa următoarea iar cartea aceea de tarot nu mai are valoare. Dacă astăzi te-ai confesat terapeutului tău și ți-a oferit direcții într-o anumtă situație, în funcție de alegerile pe care le faci (lucrezi sau nu cu tine), întreaga realitate poate să se schimbe, iar direcțiile primite inițial să nu mai fie valabile. Nu înseamnă că terapia în cauză nu e bună, înseamnă că ai tratat cu prea multă superficialitate un anumit aspect al vieții tale, bazându-te doar pe vorbele terapeutului, fără ca tu să integrezi cu adevărat și să alchimizezi informația primită.

Ai nevoie să lucrezi mult tu cu tine pentru a trăi o viață în armonie după cum Dumnezeu a creat-o. Iar în lucrul acesta, da, este mai ușor să ai lângă tine un ghid, însă călătoria tu o faci. Iar scopul vieții este însăși viața, adică fix călătoria, nu destinația.

Poți să rezonezi foarte bine cu anumite metode psihologice o perioadă de timp, iar mai apoi să constați că nu mai au efect. Și nu pentru că terapia aceea e proastă, ci pentru că tu te-ai schimbat și ai dobândit o altă percepție. Adu recunoștință pentru tot ajutorul primit, apoi te poți orienta către altă formă de terapie. Aud adesea că nu e bine să le combini pentru că face mai mult rău. Terapia, prin definiție, are rolul de a ajuta beneficiarul, deci face bine. Poate fi bulversant, dacă ești nepregătit să primești și să asimilezi informații venite pe multiple căi. E ca și cum ai vrea să înveți cinci limbi străine în același timp. Nu e imposibil, dar nici prea ușor. Menține-te o perioadă cu o anumită terapie și schimbă atunci când simți că nu mai funcționează pentru tine. Acordă totuși atenție blocajelor tale, ca nu cumva ele să te saboteze în procesul pe care l-ai început… De asemenea, interesează-te de parcursul terapeutului tău. Indiferent că este debutant sau lucrează de mulți ani, darul și harul fiecăruia este diferit. Alege în deplină cunoștință de cauză.

Fii atent la oamenii din jurul tău, la cei pe care îi consideri prieteni, la anturaj, dar mai mult decât atât, fii atent la tine.

Și da, te invit cu drag, încredere și iubire să apelezi la consilierul, terapeutul sau psihologul potrivit pentru tine pentru a te cunoaște mai bine pe tine, pentru a-ți crea o realitate mai prosperă în toate aspectele vieții tale, acolo unde dorești mai multă împlinire.

Și cum poate fi mai bine de atât?

PS: poza este de la un workshop pe care l-am ținut astă vară, un workshop cu o energie faină, într-un loc cu energie faină și în cadrul unui eveniment cu energie faină.

Cine sau ce este Dumnezeu? Dar Diavolul?

De mic copil am învățat despre Bine și Rău, despre Rai și Iad, despre Dumnezeu și Diavol ca și cum ar fi niște personaje, iar acestea ar fi numele lor. Mai mult decât atât, cultura și contextul social au încurajat atât de multe credințe încât nu doar că erau personaje în povești, ci erau persoane reale, în viața reală. Doar că nu le vedeam pe nicăieri și doar vorbeam de ele. Mai mult de Dumnezeu, de fapt. Căci numele „necuratului” era păcat și să-l pronunți. Cumva, tot ceea ce învățasem despre viață era că orice faci, zici sau gândești TREBUIE să fie după placul lui Dumnezeu, căci în caz contrar Dumnezeu te pedepsește și te trimite în Iad. Iar acest loc mi s-a tot prezentat a fi undeva în adâncul pământului, unde sunt viermi și lavă, cazane uriașe unde fierb oameni de vii, creaturi negre cu cozi lungi, coarne și ceva suliți, unde e suferință și sunt urlete de disperare. Cu alte cuvinte, acest Dumnezeu, cu toată bunătatea lui, e cam crud și pedepsește, iar pedepsele lui sunt cam dure. Și atunci îmi era frică de orice acțiune, orice gând, orice cuvânt. Am suferit în tăcere zile în șir și chiar ani, gândindu-mă că dacă totuși am greșit ceva pe undeva și voi arde în acele cazane și mă vor mânca viermii și voi fi înjunghiată cu vreo suliță de către un personaj grotesc. Și eram copil și aveam astfel de scenarii, pentru că asta îmi era prezentat prin cărțile de religie, prin poveștile apropiaților, prin vorbele preoților pe la care am tot mers. Și am mers. Mult. Ani de zile am ținut posturi și rugăciuni și acatiste și m-am zbătut să fiu cât mai… demnă de iubirea lui Dumnezeu, acel bărbat bătrân, cu barbă lungă, cu haine lungi și largi, care doar stă pe un tron și alege cine merge în rai și cine în iad.

Nu regret nicio clipă viața bisericoasă pe care am trăit-o în copilărie și până în adolescența târzie și chiar adult fiind, pe la 20 și ceva de ani. Abia acum conștientizez cu adevărat anumite aspecte despre cine sau ce este Dumnezeu sau Diavolul. Și conștientizez și cât de distorsionată este realitatea și că fiecare om de pe lumea asta are propria percepție și credință despre Dumnezeu și Diavol.

Atât Dumnezeu, cât și Diavolul sunt energia ce dă viață la tot ceea ce există în lume, în Univers și dincolo de el. Sunt ambele fețe ale aceleiași monede și una fără alta nu ar mai fi moneda… Nu, nu au acea întruchipare pe care am prezentat-o mai sus, ci au multiple chipuri. Atât Dumnezeu, cât și Diavolul, comunică prin oameni.

Dumnezeu poate lua forma cerșetorului din parc, dar și a medicului ilustru care salvează vieți, poate fi copilul necunoscut de pe stradă, care îți vorbește, poate fi vânzătorul de la magazin, muncitorul de pe șantier, bucătarul din pușcărie, femeia care croșetează pe bancă în parc sau cântăreața a cărei voce îți umple inima de bucurie. Dumnezeu vorbește prin tine și prin mine și prin fiecare din noi dacă îi dăm voie să facă asta. Iar Raiul?! E aici și acum. Este abundența și prosperitatea în care trăiești deja, familia și oamenii dragi care îți sunt alături, experiențele care îți umplu sufletul și întreaga ființă de energie cu frecvență înaltă (bucurie, entuziasm, iubire, fericire, calm, bunătate etc.).

În același timp, Diavolul ia înfățișarea celui care te ațâță într-o ceartă, sau a celui care te ispitește la alcool, tutun sau alte substanțe toxice, ori poate fi acel terapeut care vorbește din auzite și citate motivaționale cu „peace&love”. Poate fi acel șofer din trafic care te șicanează, sau un conducător malefic, ori cel care te manipulează profitând de energia, timpul, banii, resursele tale în favoarea sa și detrimentul tău. Iar Iadul?! Tot aici și acum. Totalitatea gândurilor, acțiunilor și experiențelor care te distrug ca ființă umană, care aduc daune celor din jur sau mediului înconjurător, frustrări și emoții pe frecvență joasă (ură, gelozie, egoism, narcisism, mânie etc.), toate acestea reprezintă Iadul. Și nu, nu este într-o altă viață sau alt plan, este aici și acum, pe Pământ.

Tu ce credințe limitative ai despre acest subiect? Ești gata să renunți la ele, adoptând o viziune mult mai largă și cuprinzătoare, care să aducă mai multă valoare existenței tale și a celor din jur?

Rămâi aproape, mai urmează o continuare, căci subiectul a venit ca urmare a ultimelor experiențe trăite…

Și cum poate fi mai bine de atât?

Alege-te pe tine

Experiențele pe care le trăiești de-a lungul timpului creează o amprentă energetică în subconștientul tău. Uneori experiența este atât de puternică încât ea rămâne înregistrată și în conștient. Spre exemplu, când te-ai ars prima dată, impactul a fost unul suficient de puternic încât să te protejezi și să te ferești pe cât posibil de a te răni din nou. Doar că în multe situații aceste răni se produc la un nivel ceva mai subtil și învățăm mai greu cum să ne protejăm de ele. Este vorba despre rănile emoționale peste care, de-a lungul timpului, se poate așeza uitarea. Și mai ales dacă ai o percepție asupra vieții de tipul: „lasă, n-a fost chiar atât de rău” sau „poate totuși e vina mea/eu am greșit”. Această tipologie de oameni, martirii, pe cât de buni, empatici, altruiști și loiali sunt, pe atât de multe suferințe își atrag. Iar aceste suferințe sunt, de cele mai multe ori, emoționale și mai puțin fizice.

Dacă și tu îți faci o sumedenie de gânduri că poate ai greșit sau poate ai supărat pe cineva, dacă te învinovățești adesea pentru acțiunile tale, dacă arunci cu „pietre” în tine certându-te că ai fi putut face mai bine sau ai fi putut fi mai bun(ă), pregătit(ă) etc., înseamnă că faci parte din această categorie de oameni: martirii.

Te străduiești să faci totul perfect, să împaci pe toată lumea, să faci doar bine în jurul tău și totuși îți auzi vorbe neplăcute, întâlnești oameni care te desconsideră sau care îți întorc brusc spatele și atunci începi să te îndoiești de tine și, ușor, ușor, să suferi și să simți vinovăție, rușine, trădare, nedreptate și o supărare imensă pe care, pentru a nu-i „încărca” pe alții, o ții tot în tine. Iar în acele puține dăți în care răbufnești, cei din jurul tău sunt șocați de reacția ta. Și pe bună dreptate! Ei nu știu ce mustește în tine pentru că ții toate supărările închise în tine. Dar da, te înțeleg și pe tine! Fiecare le are pe ale lui, la ce bun să începi să te plângi?

Dar este bine, totuși, să te plângi.

Într-o formă sau alta, este de preferat să înveți să te eliberezi de supărările care apar. Fie verbalizezi cu un prieten, fie cu un terapeut, fie te eliberezi printr-o activitate fizică sau o formă de artă, însă este important să o faci. Ținând aceste emoții, captive în tine, se vor acumula precum depunerile de grăsime de pe țevile de la chiuvetă. Puțin câte puțin, până când țevile se înfundă, iar chiuveta devine de nefolosit. La fel și corpul tău, la un moment dat poate ceda. Poate ceda printr-o afecțiune sau o etichetă medicală, pentru că pur și simplu îi este imposibil să mai țină blocată atâta energie disfuncțională. Este nevoie să o elibereze cumva. În schimb, dacă, în exemplul de mai devreme, chiuveta este îngrijită și țevile curățate și desfundate la timp, ea va funcționa optim pentru totdeauna.

Acest tipar de oameni sunt ușor de manipulat pentru că sunt empatici și sentimentali, pentru că le vine ușor să se dăruiască altor oameni sau acțiuni, pentru că le place să facă totul cât mai bine și pentru că atunci când o fac, o fac 1000%. Da, 1000%, nu doar 100%.

Dar tot acest tipar de oameni suferă cel mai mult. Tocmai pentru că aproape niciodată nu primesc la schimb energia pe care o oferă: fie sunt insuficient plătiți financiar, fie li se întoarce repede spatele, fie le sunt furate meritele, recunoștința este superficială sau lipsește cu desăvârșire, fie le sunt nerecunoscute compromisurile, munca, efortul sau timpul dedicat. Dar da, este adevărat și că martirii așteaptă, în sinea lor (pentru că nu spun asta cu voce tare), să li se recunoască eforturile, iar când aceasta nu se întâmplă, simt o dezamăgire puternică ce se transformă în autopedepsire.

Iar povestea începe să se repete din nou și din nou și din nou: iar suferință ținută captivă, iar răbufniri necontrolate, iar afecțiuni fizice, totul pare că revine la normal și apoi apar alți oameni și alte experiențe care presupun implicare și dăruire și totul se continuă în acest cerc vicios.

Ce ar fi să spui stop acestui cerc vicios și să înveți ce ai de învățat de aici și să te bucuri de viață simțind mai multă libertate, flexibilitate, calm?

Alege să eliberezi acele emoții, așa cum îți sugeram mai devreme.

Apoi, alege să te iubești mai mult pe tine.

Alege să vezi că bunătatea ta exagerată îți face rău ție, dar și celor din jur care trăiesc ca niște paraziți, alimentându-se din energia ta.

Alege să TE VEZI PE TINE. ALEGE-TE PE TINE.

Ce vreau să zic cu asta? Am mai zis-o și cu altă ocazie: „facerea de bine e… de mamă”. Wow! Șoc?! Alege să faci bine, să te implici și să acționezi atunci când ți se cere, fără a te mai băga în viețile celorlalți sperând, în sinea ta, că ți se va ridica o statuie pentru binele făcut altuia. Oferă-te să te implici într-o situație cu adevărat critică, în care prezența ta poate salva viața cuiva, ori chiar poți face ceva cu adevărat semnificativ și de impact (este acel ceva pe care îl faci din instinct, într-o anumită împrejurare, fără să gândești situația de n ori înainte de a acționa). Deschide ochii și dă-ți voie să vezi cu adevărat omul din fața ta. Fă-ți tu opinia ta, pe baza cunoștințelor tale, nu pe baza bârfelor și spuselor altora, ori pe baza aparențelor. De cele mai multe ori, corpul îți spune dacă ceva este în neregulă într-o anumită conjunctură (căscat, stare de rău fără alt motiv întemeiat, scăderea energiei, repulsie față de o situație sau o persoană etc).

Alege să spui NU. Chiar și atunci când prin bunele tale intenții ai acceptat o anumită propunere de colaborare, ori ai făcut o promisiune, ori te-ai implicat într-o activitate. Dacă începi să simți că ceva devine putred retrage-te. Dacă începi să te îmbolnăvești subit, dacă simți că lipsește motivația atunci când urmează să participi la acele acțiuni, dacă simți că nivelul tău de energie scade brusc și nici nu te încarci după acea activitate, dacă apar tot felul de situații care te înfrânează să ajungi la timp, dă-ți voie să vezi cât de mult te susține Universul să înțelegi că este momentul să spui NU și să te retragi de acolo. Chiar dacă înseamnă să refuzi o anumită sumă de bani, chiar dacă înseamnă să te răzgândești după ce ți-ai dat cuvântul. Nu te face o persoană mai slabă, ori nevrednică sau de neîncredere, ci te face o persoană mai puternică, care se respectă și se iubește și care oprește un cerc vicios pentru toți cei implicați în acel cerc.

Atenție însă la umbre precum: lenea, procastinarea, delăsarea, nesimțirea. Acestea sunt semne de la Univers de trezire din somnul acesta defectuos, nu de încurajare la amplificarea acestor energii.

Iar grijile tale despre ce va spune lumea, împachetează-le frumos, pune-le fundiță și pasează-le Universului să le trimită în lumina creatoare și să fie dezintegrate, decreate și transformate în iubire de sine. „Lumea” te include și pe tine. Tu faci alegeri pentru tine. Lumea face și ea alegeri pentru sine. Alege să construiești în tine un imperiu de valori cu energie înaltă și lasă „lumea” să stea în cocioaba sa, plină de bârfă și nonvalori, dacă asta vrea.

Și cum poate fi mai bine de atât?

Exercițiu de curățare a string-urilor energetice

Dacă ai citit postarea de ieri, astăzi… ne bucurăm împreună de un exercițiu de curățare a string-urilor energetice. Te invit să te gândești la toate prieteniile pe care le-ai avut de-a lungul timpului și care s-au încheiat în planul fizic. Acestea pot fi consumatoare de energie prin prisma amintirilor (string-urilor) care încă sunt încărcate de emoții cu frecvență joasă.

Prin exercițiul de astăzi urmărim să îți înveți lecțiile și să te detașezi de frustrări, resentimente, gânduri distructive, furie și emoții distructive care mai sunt atașate de relațiile de prietenie din trecutul tău.

Creează-ți o atmosferă relaxantă, pune o muzică de relaxare pe fundal, aprinde o lumânare, palo santo, tămâie, salvie sau orice plantă aromatică simți, hidratează-te și citește până la capăt. Apoi vizualizează întregul proces atât timp cât ai nevoie. Poți încheia printr-un duș sau doar spălându-te pe mâini în gest simbolic de curățare a atașamentelor și reîmprospătare cu energie curată.

Este cea mai bună prietenă a ta. Este cel mai bun prieten al tău. Este persoana care cunoaște amănunte intime din viața ta, care îți este alături atunci când suferi și când plângi, este persoana alături de care ai nenumărate amintiri pline de hohote de râs, distracții și aventuri. Este persoana împreună cu care ai avut parte de acele experiențe uluitoare, cu care ai făcut „prostii” și indiferent de situație ai fost TU, fără judecată și fără a respecta vreun „protocol” pentru a fi împreună în experiențele trăite de-a lungul vieții. A fost o prietenie minunată, dar care acum s-a încheiat. Cum te face să te simți? Ce emoții și ce gânduri mai trezește această amintire în tine?

Acolo unde mai ai remușcări, unde consideri că este nedrept, acolo unde simți furie, tristețe, ură, gelozie, invidie, scârbă, trădare, vinovăție, regret, vrei să te eliberezi de acestea? (Răspunde cu Da sau Nu) Din toate celulele corpului tău, din toate timpurile și spațiile, din toate nivelurile conștiinței, întru binele tău Suprem și al Universului. P&P.

Imaginează-ți că sfere de lumină argintie se așază, pe rând, pe fiecare dintre gândurile și emoțiile pe care le trăiești în această amintire. Pune intenția ca toate învățăturile să rămână învățare și apoi vizualizează cum aceste sfere absorb energia nefavorabilă, dăunătoare, malefică și, când emoția se dizolvă în totalitate, trimite aceste sfere de lumină în Lumina Creatoare, cu intenția de a fi decreate și transformate în acceptare, integrare, iertare, iubire, întorcându-se la tine și înlocuind emoțiile anterioare.

Dă-ți voie să faci acest exercițiu cu calm și răbdare, oferindu-ți tot timpul de care ai nevoie. Poate nu este doar o persoană, poate vrei să lucrezi în același mod pentru mai multe persoane. O poți face pentru fiecare persoană în parte, acolo unde este vorba de relații foarte apropiate și o poți face pentru mai multe persoane deodată, atunci când vrei să faci aceste curățări de prietenii vechi despre care nu mai ai amintiri atât de aprinse. Detașarea aceasta energetică îți aduce ție beneficii, dar și persoanelor de la celălalt capăt al firului.

Așa că, numai de bine. Dacă lucrezi pe un grup de prieteni din școala generală, spre exemplu, poate emoțiile cu frecvență joasă s-au diminuat ori s-au dizolvat complet, cu timpul. Poți doar să ceri divorțul energetic și să-ți imaginezi că firele energetice care vă țin legați se taie spre binele Suprem al fiecăruia, și fiecare își recapătă energia curată înapoi, dezlegată de orice contract, jurământ, pact, promisiune, legământ. P&P.

Cum ești până aici? Dă-ți voie să strălucești! Strălucirea ta va fi motivație și pentru alții să strălucească! Meriți să strălucești!

Acum, oferă-ți timp suficient pentru a te bucura de acest exercițiu.

Și cum poate fi mai bine de atât?